Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru injurie

INJURI├ü, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din fr. injurier.
INJ├ÜRIE, injurii, s. f. 1. Infrac╚Ťiune care const─â ├«n atingerea onoarei sau reputa╚Ťiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insult─â, jignire (grav─â), invectiv─â. 2. (Rar) Ac╚Ťiune cu efect v─ât─âm─âtor. ÔÇô Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
INJURI├ü, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din fr. injurier.
INJ├ÜRIE, injurii, s. f. 1. Infrac╚Ťiune care const─â ├«n atingerea adus─â onoarei sau reputa╚Ťiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insult─â, jignire (grav─â), invectiv─â. 2. (Rar) Ac╚Ťiune cu efect v─ât─âm─âtor. ÔÇô Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
INJ├ÜRIE, injurii, s. f. 1. Jignire, insult─â, cuv├«nt prin care se exprim─â o insult─â. Socoate c─â i se aduce o injurie de neiertat dac─â nu i se face pe dat─â loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. ├Äi trebuia o fraz─â tare, obraznic─â, aproape o injurie, ╚Öi o g─âsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. 2. (Rar) Ac╚Ťiune cu efect v─ât─âm─âtor. P─ârea c─â Cerul, pe figura-i slab─â, A pus stigmatul dragostei ╚Öi-al urii... O frunte devastat─â de furtun─â ╚śi de-ale vremii nobile injurii. TOP├ÄRCEANU, S. A. 100.
*injuri├í (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuri├íz─â, 1 pl. injuri├ęm (-ri-em); conj. prez. 3 s─â injuri├ęze; ger. injuri├şnd (-ri-ind)
inj├║rie (-ri-e) s. f., art. inj├║ria (-ri-a), g.-d. art. inj├║riei; pl. inj├║rii, art. inj├║riile (-ri-i-)
injuri├í vb., ind. prez. 1 sg. injuri├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. injuri├íz─â
inj├║rie s. f. (sil. -ri-e), art. inj├║ria (sil. -ri-a), g.-d. art. inj├║riei; pl. inj├║rii, art. inj├║riile (sil. -ri-i-)
INJURIÁ vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.
INJÚRIE s. v. jignire.
INJ├ÜRIE s.f. 1. Jignire, insult─â. 2. (Rar) Ac╚Ťiune cu efect v─ât─âm─âtor. [< fr. injure, cf. lat. iniuria ÔÇô nedreptate].
INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)
INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)
INJ├ÜRIE ~i f. 1) Vorb─â sau fapt─â care lezeaz─â demnitatea sau reputa╚Ťia cuiva; insult─â; ofens─â. 2) Ofens─â grav─â, adus─â cuiva ├«n public; afront. [Sil. -ri-e] /<fr. injure, lat. injuria
injurie f. 1. vorb─â oc─âr─âtoare; 2. fig. pagub─â cauzat─â: injuriile timpului.
*inj├║rie f. (lat. in-juria, nedreptate, insult─â, d. jus, j├║ris, drept, s. n.). Insult─â, ultragi┼ş cu fapta sa┼ş cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arat─â ├«mb─âtr├«nirea (zb├«rciturile, c─âderea p─ârulu─ş ╚Ö. a.). Injuriile aerulu─ş, v├«ntu, ploa─şa ╚Ö. a.
INJURIE s. afront, insult─â, jignire, ocar─â, ofens─â, ru╚Öine, umilin╚Ť─â, (livr.) ultraj, vexa╚Ťiune, (pop.) hul─â, sudalm─â, suduitur─â, (├«nv.) b─âs─âu, dosad─â, ├«nfruntare, necinste, obid─â, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)

Injurie dex online | sinonim

Injurie definitie

Intrare: injuria
injuria verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: injurie
injurie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e