INIMÁ, inimez, vb. I. Tranz. (Învechit) A anima. Banda de călușari... venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.

inimá, iniméz, vb. I (înv.) a îmbărbăta, a încuraja, a anima, a însufleți.

inimár, -ă, adj. (înv.) inimos, cu inimă.

inimà v. a anima: căutând a inima pe ai săi BĂLC.