Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru inhibitiv

INHIBITÍV, -Ă, inhibitivi, -e, adj. Inhibitor. – Din fr. inhibitif.
INHIBITÍV, -Ă, inhibitivi, -e, adj. Inhibitor. – Din fr. inhibitif.
inhibitív adj. m., pl. inhibitívi; f. inhibitívă, pl. inhibitíve
inhibitív adj. m., pl. inhibitívi; f. sg. inhibitívă, pl. inhibitíve
INHIBITÍV adj. v. inhibitor.
INHIBITÍV, -Ă adj. Inhibitor. [< fr. inhibitif].
INHIBITÍV, -Ă adj. inhibitor. (< fr. inhibitif)
INHIBITIV adj. inhibitor. (Proces ~.)

Inhibitiv dex online | sinonim

Inhibitiv definitie

Intrare: inhibitiv
inhibitiv adjectiv