Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ingurgitare

INGURGIT├ü, ingurgitez, vb. I. Tranz. A ├«nghi╚Ťi (mai ales un aliment). [Var.: ├«ngurgit├í vb. I] ÔÇô Din fr. ingurgiter.
INGURGIT├üRE, ingurgit─âri, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgita╚Ťie. [Var.: ├«ngurgit├íre s. f.] ÔÇô V. ingurgita.
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.
ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare.
INGURGIT├ü, ingurgitez, vb. I. Tranz. A ├«nghi╚Ťi (mai ales un aliment). [Var.: ├«ngurgit├í vb. I] ÔÇô Din fr. ingurgiter.
INGURGIT├üRE, ingurgit─âri, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgita╚Ťie. [Var.: ├«ngurgit├íre s. f.] ÔÇô V. ingurgita.
ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.
ÎNGURGITÁRE s. f. v. ingurgitare.
ingurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgiteáză
*ingurgitáre s. f., g.-d. art. ingurgitắrii; pl. ingurgitắri
ingurgit├í vb., ind. prez. 1 sg. ingurgit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ingurgite├íz─â[1]
INGURGIT├ü vb. v. ingera, ├«nghi╚Ťi.[1]
INGURGIT├üRE s. v. ingerare, ├«nghi╚Ťire.[1]
INGURGIT├ü vb. I. tr. (Rar; liv.) A ├«nghi╚Ťi. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]
INGURGIT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ingurgita ╚Öi rezultatul ei; ingurgita╚Ťie. [< ingurgita].[1]
INGURGIT├ü vb. tr. a ├«nghi╚Ťi (alimente), a absorbi repede ╚Öi ├«n cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)
A INGURGIT├ü ~├ęz tranz. (mai ales alimente) A face s─â treac─â din gur─â ├«n stomac; a ├«nghi╚Ťi. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare[1]
ingurgita vb. v. ÎNGHIȚI.

Ingurgitare dex online | sinonim

Ingurgitare definitie

Intrare: ingurgita
îngurgita verb grupa I conjugarea a II-a
ingurgita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ingurgitare
ingurgitare substantiv feminin
îngurgitare