INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.

ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.

INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgitá vb. I] – Din fr. ingurgiter.

ÎNGURGITÁ vb. I v. ingurgita.

ingurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgiteáză

ingurgitá vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitéz, 3 sg. și pl. ingurgiteáză^[1]

INGURGITÁ vb. v. ingera, înghiți.^[1]

INGURGITÁ vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].^[1]

INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)

A INGURGITÁ ~éz tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare^[1]

ingurgita vb. v. ÎNGHIȚI.