INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.

INGERÁRE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.

INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.

INGERÁRE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.

INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți (alimente). Aproximativ 10% din substanțele alimentare ingerate nu se asimilează. ANATOMIA 127.

ingerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ingereáză

*ingeráre (înghițire) s. f., g.-d. art. ingerắrii; pl. ingerắri

ingerá vb., ind. prez. 1 sg. ingeréz, 3 sg. și pl. ingereáză

INGERÁ vb. (FIZIOL.) a înghiți, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)

INGERÁRE s. (FIZIOL.) înghițire, (livr.) ingestie, ingurgitare. (~ mâncării.)

INGERÁ vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...].

INGERÁRE s.f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. [< ingera].

INGERÁ vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere)

A INGERÁ ~éz tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingérer, lat. ingerere

*ingér și -éz, a -á v. tr. (fr. ingérer, d. lat. in-gérere, a pune în. V. refl. Mă bag în sufletu omuluĭ, fac ingerențe.

ingerá vb. I (impropriu) A presa, a face presiuni ◊ „Unele filiale ne ingerează să ieșim din CDR.” ◊ „22” 30/94 p. 9 (formal din fr. ingérer; DEX, DN3 – alt sens)