INFÚZIE, infuzii, s. f. 1. Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține; medicament astfel obținut. 2. Încrucișare a unei rase neameliorate cu o rasă ameliorată timp de una sau două generații. [Var.: infuziúne s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis.

INFUZIÚNE s. f. v. infuzie.

INFÚZIE, infuzii, s. f. 1. Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține; medicament astfel obținut. 2. Încrucișare a unei rase neameliorate cu o rasă ameliorată timp de una sau două generații. [Var.: infuziúne s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis.

INFUZIÚNE s. f. v. infuzie.

INFÚZIE, infuzii, s. f. Soluție extrasă dintr-o plantă sau din semințele ei prin opărire cu un lichid (urmată de macerare și filtrare); (mai ales) medicament preparat în acest fel. Infuzia de digitală are o acțiune complexă. DANIELOPOLU, F. N. II 107. Îmi zîmbi sorbind infuzia copăcelului de China (= ceaiul). NEGRUZZI, S. I 49. – Variantă: (învechit) infuziúne (IBRĂILEANU, SP. CR. 237) s. f.

INFUZIÚNE s. f. v. infuzie.

infúzie (-zi-e) s. f., art. infúzia (-zi-a), g.-d. art. infúziei; pl. infúzii, art. infúziile (-zi-i-)

infúzie s. f. (sil. -zi-e), art. infúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. infúziei; pl. infúzii, art. infúziile (sil. -zi-i-)^[1]

INFÚZIE s.f. Soluție obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu un lichid fiert în clocote; medicament astfel pregătit. [Pron. -zi-e, gen. -iei, var. infuziune s.f. / cf. fr. infusion, lat. infusio].

INFUZIÚNE s.f. v. infuzie.

INFÚZIE s. f. 1. soluție apoasă dintr-o plantă prin opărire cu un lichid fiert în clocote. 2. introducere a unui lichid organic în organism. 3. (fig.) insuflare, aport (de idei, curaj, sentimente, capital etc.) 4. (zoot.) definirea aportului genetic al rasei amelioratoare într-o încrucișare. (< fr. infusion, lat. infusio)

INFÚZIE ~i f. Băutură obținută prin infuzarea unor plante medicinale (folosită ca tratament). [G.-D. infuziei] /<fr. infusion, lat. infusio, ~onis^[1]

infuziune f. 1. vărsare de apă fierbinte pe un medicament, fără a le fierbe împreună; 2. lichid astfel obținut: infuziune de ceaiu.

*infuziúne f. (lat. infúsio, -ónis. V. fuziune). Turnare de apă ferbinte, opărire a uneĭ substanțe. Băutură obținută pin opărire: infuziune de ceaĭ (ob. numită numaĭ ceaĭ). – Și -úzie. V. decoct.