infúz adj. m., pl. infúzi; f. infúză, pl. infúze

infúz adj. m., pl. infúzi; f. sg. infúză, pl. infúze

INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr. infus].

INFÚZ, -Ă adj. (despre cunoștințe, virtuți) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. (< fr. infus)

*infúz, -ă adj. (lat. in-fusus, part. d. in-fúndere, a răspîndi, a turna. V. confuz). Răspîndit în suflet. Știință infuză, știință înăscută.