INFRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. ♦ Parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 2. Totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 3. Elemente ale bazei tehnico-materiale a unei societăți (situație geografică, economică etc.). [Cf. fr. infrastructure].