INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamație; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.

INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamație; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.

INFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Despre o parte a corpului sau despre un organ) A se umfla (ca urmare a unui proces patologic).

!inflamá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se inflameáză

inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameáză

INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)

INFLAMÁ vb. I. refl. (Med.; despre un țesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / < lat. inflammare, cf. fr. enflammer].

INFLAMÁ vb. refl. (despre un țesut, organ etc.) a suferi o inflamație. (< lat. inflamare, fr. enflammer)

A SE INFLAMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamație; a se umfla. [Sil. in-fla-] /<fr. inflammare

*inflaméz v. tr. (lat. inflammare, a aprinde, d. flamma, *flagma, flacără. V. flamură, flacără). Aprind, daŭ foc: a inflama un butoĭ de păcură. Med. Produc inflamațiune (unflătură dureroasă). Fig. Aprind, ațîț. V. refl. aprind. Med. Mă obrintesc, mă unflu cu durerĭ, vorbind de o bubă, de o rană. Fig. Mă aprind, mă ațîț.

INFLAMA vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)