INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. 1. Lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. – Din fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis.

INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. 1. Lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. – Din fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis.

INFIDELITÁTE, (2) infidelități, s. f. (Franțuzism) 1. Lipsă de fidelitate, nestatornicie în dragoste sau în prietenie; încălcare a credinței conjugale. 2. (Concretizat) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste. A avut de suferit... scenele nevestei, care aflase... infidelitățile soțului. PAS, Z, IV 7.

infidelitáte s. f., g.-d. art. infidelitắții; pl. infidelitắți

infidelitáte s. f., g.-d. art. infidelității; pl. infidelități

INFIDELITÁTE s. 1. v. adulter. 2. v. belonie. 3. v. inexactitate.

Infidelitate ≠ fidelitate

INFIDELITÁTE s.f. 1. Nestatornicie, necredință, inconstanță; (spec.) încălcare a credinței conjugale. 2. (Concr.) Faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. ♦ Inexactitate; neadevăr. [Cf. fr. infidélité, lat. infidelitas].

INFIDELITÁTE s. f. 1. nestatornicie, necredință; încălcare a credinței conjugale. 2. faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. ◊ inexactitate; neadevăr. 3. felonie. (< fr. infidélité, lat. infidelitas)

INFIDELITÁTE ~ăți f. 1) Atitudine sau purtare infidelă. 2) Caracter infidel; lipsă de fidelitate. [G.-D. infidelității] /<fr. infidélité, lat. infidelitas, ~atis

infidelitate f. 1. lipsă de fidelitate: infidelitatea unui amic; 2. fapta unei persoane infidele: a comite infidelități.

*infidelitáte f. (lat. in-fidélitas, -átis). Necredință, lipsă de fidelitate: infidelitatea unuĭ casier. Nesiguranță: infidelitatea uneĭ memoriĭ. Inexactitate: infidelitatea unuĭ povestitor. Acțiune infidelă: a comite infidelitățĭ.

INFIDELITATE s. (JUR.) adulter, înșelăciune, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ în relațiile conjugale.)