infalíbil, -ă adj. (mlat. in-fallibilis, d. fállere, a înșela. V. fals, falit). Care nu se poate înșela, care nu poate greși: Dumnezeŭ e infalibil. Sigur, care nu poate lipsi: a prezice un succes infalibil. Adv. În mod infalibil. – Fals infailibil (fr. infaillible).