Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru inexpugnabil

INEXPUGN├üBIL, -─é, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de ne├«nvins. ÔÇô Din fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis.
INEXPUGN├üBIL, -─é, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de ne├«nvins. ÔÇô Din fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis.
INEXPUGN├üBIL, -─é, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de ne├«nvins. Era o redut─â ce p─ârea cu at├«t mai mult inexpugnabil─â, cu c├«t fusese fortificat─â de unul din cei mai buni pionieri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 10/3. ÔŚŐ Fig. Uniunea Sovietic─â, bastionul inexpugnabil al p─âcii. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 186, 1/1.
!inexpugnábil (i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexpugnábili; f. inexpugnábilă, pl. inexpugnábile
inexpugnábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. inexpugnábili; f. sg. inexpugnábilă, pl. inexpugnábile
Inexpugnabil Ôëá expugnabil
INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate cuceri; de neînvins. [Cf. fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis].
INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi cucerit; de neînvins; (fig.) care rezistă la toate atacurile. (< fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis)
INEXPUGNÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi luat cu asalt; de necucerit; de neînvins. O cetate ~ă. [Sil. in-ex-pug-] /<fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis
inexpugnabil a. 1. ce nu se poate lua cu asalt: cetate inexpugnabil─â; 2. fig. inatacabil: virtute inexpugnabil─â.
*inexpugnábil, -ă adj. (lat. in-expugnabilis, d. ex-pugnare, a cuceri, V. pumn). Care nu poate fi cucerit: fort inexpugnabil. Care nu poate fi înfrînt: virtute inexpugnabilă.

Inexpugnabil dex online | sinonim

Inexpugnabil definitie

Intrare: inexpugnabil
inexpugnabil adjectiv
  • silabisire: in-