Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru inexplicabil

INEXPLICÁBIL, -Ă, inexplicabili, -e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînțeles; p. ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis.
INEXPLICÁBIL, -Ă, inexplicabili, -e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînțeles; p. ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis.
INEXPLICÁBIL, -Ă, inexplicabili, -e, adj. Care nu se poate explica, pentru care nu se găsește o explicație, neexplicabil; de neînțeles; p. ext. ciudat, curios, straniu. Îi apucau uneori momente de neliniște, de griji, de alarmări surde, inexplicabile. VLAHUȚĂ, O. A. III 152.
!inexplicábil (i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexplicábili; f. inexplicábilă, pl. inexplicábile
inexplicábil adj. m. (sil. mf. in-) explicabil
INEXPLICÁBIL adj. 1. neexplicabil, neînțeles. (Un fapt ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fâstichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)
Inexplicabil ≠ explicabil
INEXPLICÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi explicat; de neînțeles; (p. ext.) curios, straniu. [Cf. fr. inexplicable].
INEXPLICÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi explicat; de neînțeles; (p. ext.) curios, straniu. (< fr. inexplicable, lat. inexplicabilis)
INEXPLICÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi explicat; greu sau imposibil de explicat; de neexplicat. 2) fig. Care iese din comun (prin felul de a fi); straniu; ciudat; bizar. [Sil. in-ex-pli-] /<fr. inexplicable, lat. inexplicabilis
inexplicabil a. 1. ce nu se poate explica: enigmă inexplicabilă; 2. fig. neînțeles, bizar: om inexplicabil.
*inexplicábil, -ă adj. (lat. in-explicabilis). Care nu se poate explica: enigmă inexplicabilă. Cĭudat, bizar, straniŭ: om inexplicabil.
INEXPLICABIL adj. 1. neexplicabil, neînțeles. (Un fapt ~.) 2. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

inexplicabil definitie

inexplicabil dex

Intrare: inexplicabil
inexplicabil adjectiv
  • silabisire: in-