Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru indulgent

INDULG├ëNT, -─é, indulgen╚Ťi, -te, adj. Care manifest─â indulgen╚Ť─â; care iart─â u╚Öor; iert─âtor, ├«ng─âduitor, tolerant. ÔÇô Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
INDULG├ëNT, -─é, indulgen╚Ťi, -te, adj. Care manifest─â indulgen╚Ť─â; care iart─â u╚Öor; iert─âtor, ├«ng─âduitor, tolerant. ÔÇô Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
indulg├ęnt adj. m., pl. indulg├ęn╚Ťi; f. indulg├ęnt─â, pl. indulg├ęnte
indulg├ęnt adj. m., pl. indulg├ęn╚Ťi; f. sg. indulg├ęnt─â, pl. indulg├ęnte
INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
Indulgent Ôëá exigent, riguros, sever, neiert─âtor, ne├«ng─âduitor, netolerant, strict
INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].
INDULG├ëNT, -─é adj. care manifest─â indulgen╚Ť─â; iert─âtor; ├«ng─âduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
INDULG├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre persoane) Care iart─â cu u╚Öurin╚Ť─â gre╚Öelile cuiva; ├«ng─âduitor; iert─âtor; tolerant. 2) (despre manifest─âri ale oamenilor) Care v─âde╚Öte bun─â ├«n╚Ťelegere; ├«ng─âduitor; bl├ónd; blajin. Atitudine ~t─â. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
indulgent a. îngăduitor.
*indulg├ęnt, -─â adj. (lat. ind├║lgens, -├ęntis). ├Äng─âduitor, ─şert─âtor, care persimte mult: cu r─âi─ş nu trebu─şe s─â fi─ş indulgent. Adv. ├Än mod indulgent.
INDULGENT adj. 1. iertător, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om ~.) 2. concesiv, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Prea este ~!)

Indulgent dex online | sinonim

Indulgent definitie

Intrare: indulgent
indulgent adjectiv