INDOCILITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de docilitate, de supunere; neascultare, nesupunere. – Din fr. indocilité.

INDOCILITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de docilitate, de supunere; neascultare, nesupunere. – Din fr. indocilité.

indocilitáte (rar) s. f., g.-d. art. indocilitắții

indocilitáte s. f., g.-d. art. indocilității

INDOCILITÁTE s.f. Caracterul celui indocil. [Cf. fr. indocilité].

INDOCILITÁTE s. f. caracterul celui indocil. (< fr. indocilité)

*indocilitáte f. (d. indocil). Caracteru de a fi indocil, nesupunere.