Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru indistinct

INDIST├ŹNCT, -─é, indistinc╚Ťi, -te, adj. Care nu se poate distinge bine, care este neclar. ÔÇô Din fr. indistinct, lat. indistinctus.
INDIST├ŹNCT, -─é, indistinc╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. ÔÇô Din fr. indistinct, lat. indistinctus.
INDIST├ŹNCT, -─é, indistinc╚Ťi, -te, adj. (Rar) Care nu se distinge bine, care este neclar. V. confuz. Vechiul ora╚Ö... se ar─âta, ├«n lumina orbitoare, indistinct ╚Öi risipit. GALACTION, O. I 346.
indist├şnct adj. m., pl. indist├şnc╚Ťi; f. indist├şnct─â (-tinc-t─â), pl. indist├şncte
indist├şnct adj. m. distinct
INDIST├ŹNCT adj. v. imprecis, neclar, nedeslu╚Öit, nel─âmurit, neprecis, vag.
INDIST├ŹNCT, -─é adj. (Rar) Care nu se poate distinge bine; neclar. [Cf. fr. indistinct, lat. indistinctus].
INDIST├ŹNCT, -─é adj. care nu se poate distinge bine, neclar. (< fr. indistinct, lat. indistinctus)
INDIST├ŹNCT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care nu este distinct; care se distinge cu greu; vag; confuz. /<fr. indistinct, lat. indistinctus
*indist├şnct, -─â adj. (fr. indistinct, d. lat. in-distinctus). Care nu se distinge bine: voc─ş indistincte. Adv. ├Än mod indistinct: auzeam indistinct.

Indistinct dex online | sinonim

Indistinct definitie

Intrare: indistinct
indistinct adjectiv