INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din fr. indistinct, lat. indistinctus.

INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. (Livr.) Care nu se poate distinge bine, care este neclar. – Din fr. indistinct, lat. indistinctus.

INDISTÍNCT, -Ă, indistincți, -te, adj. (Rar) Care nu se distinge bine, care este neclar. V. confuz. Vechiul oraș... se arăta, în lumina orbitoare, indistinct și risipit. GALACTION, O. I 346.

indistínct adj. m., pl. indistíncți; f. indistínctă (-tinc-tă), pl. indistíncte

indistínct adj. m. distinct

INDISTÍNCT adj. v. imprecis, neclar, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag.

INDISTÍNCT, -Ă adj. (Rar) Care nu se poate distinge bine; neclar. [Cf. fr. indistinct, lat. indistinctus].

INDISTÍNCT, -Ă adj. care nu se poate distinge bine, neclar. (< fr. indistinct, lat. indistinctus)

INDISTÍNCT ~tă (~ți, ~te) Care nu este distinct; care se distinge cu greu; vag; confuz. /<fr. indistinct, lat. indistinctus

*indistínct, -ă adj. (fr. indistinct, d. lat. in-distinctus). Care nu se distinge bine: vocĭ indistincte. Adv. În mod indistinct: auzeam indistinct.