INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [Var.: indiscrețiúne s. f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.

INDISCREȚIÚNE s. f. v. indiscreție.

INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [Var.: indiscrețiúne s. f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.

INDISCREȚIÚNE s. f. v. indiscreție.

INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a da pe față secrete, taine; lipsă de discreție; p. ext. lipsă de măsură în vorbă. ♦ Faptă nedelicată, lipsită de rezervă. Scuză-mă că, silit, fac indiscreția de a-ți aminti ce am vorbit cînd ne-am despărțit duminica trecută. CARAGIALE, O. VII 12.

indiscréție (-ți-e) s. f., art. indiscréția (-ți-a), g.-d. art. indiscréției; pl. indiscréții, art. indiscréțiile (-ți-i-)

indiscréție s. f. (sil. -ți-e), art. indiscréția (sil. -ți-a), g.-d. art. indiscréției; pl. indiscréții, art. indiscréțiile (sil. -ți-i-)[1]

INDISCRÉȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvicioasă.)[1]

Indiscreție ≠ discreție[1]

INDISCRÉȚIE s.f. Destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; (p. ext.) lipsă de măsură în vorbă. ♦ Nedelicatețe, grosolănie, lipsă de rezervă. [Gen. -iei, var. indiscrețiune s.f. / cf. fr. indiscrétion].

INDISCREȚIÚNE s.f. v. indiscreție.

INDISCRÉȚIE s. f. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă. ◊ nedelicatețe, grosolănie. (< fr. indiscrétion, lat. indiscretio)

INDISCRÉȚIE ~i f. 1) Lipsă de discreție; destăinuire a unor secrete. 2) Comportare indiscretă; lipsă de măsură în vorbă, de rezervă în relațiile cu oamenii. [G.-D. indiscreției; Sil. -dis-cre-ți-e] /<fr. indiscrétion, lat. indiscretio, ~onis[1]

indiscrețiune f. 1. lipsă de discrețiune; 2. faptă sau vorbă indiscretă.

*indiscrețiúne f. (d. discrețiune; fr. indiscrétion. Lipsă de discrețiune, curiozitate nepermisă. Revelarea unuĭ secret. Purtare indiscretă. – Și -éție.

INDISCREȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvicioasă.)