Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru indiscre╚Ťie

INDISCR├ë╚ÜIE, indiscre╚Ťii, s. f. Faptul de a dest─âinui secretele ├«ncredin╚Ťate de cineva; p. ext. lips─â de m─âsur─â ├«n vorb─â, lips─â de discern─âm├ónt. ÔÖŽ Fapt─â lipsit─â de delicate╚Ťe, de rezerv─â; nedelicate╚Ťe, grosol─ânie. [Var.: indiscre╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. indiscr├ętion, lat. indiscretio, -onis.
INDISCRE╚ÜI├ÜNE s. f. v. indiscre╚Ťie.
INDISCR├ë╚ÜIE, indiscre╚Ťii, s. f. Faptul de a dest─âinui secretele ├«ncredin╚Ťate de cineva; p. ext. lips─â de m─âsur─â ├«n vorb─â, lips─â de discern─âm├ónt. ÔÖŽ Fapt─â lipsit─â de delicate╚Ťe, de rezerv─â; nedelicate╚Ťe, grosol─ânie. [Var.: indiscre╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. indiscr├ętion, lat. indiscretio, -onis.
INDISCRE╚ÜI├ÜNE s. f. v. indiscre╚Ťie.
INDISCR├ë╚ÜIE, indiscre╚Ťii, s. f. Faptul de a da pe fa╚Ť─â secrete, taine; lips─â de discre╚Ťie; p. ext. lips─â de m─âsur─â ├«n vorb─â. ÔÖŽ Fapt─â nedelicat─â, lipsit─â de rezerv─â. Scuz─â-m─â c─â, silit, fac indiscre╚Ťia de a-╚Ťi aminti ce am vorbit c├«nd ne-am desp─âr╚Ťit duminica trecut─â. CARAGIALE, O. VII 12.
indiscr├ę╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. indiscr├ę╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. indiscr├ę╚Ťiei; pl. indiscr├ę╚Ťii, art. indiscr├ę╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
indiscr├ę╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. indiscr├ę╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. indiscr├ę╚Ťiei; pl. indiscr├ę╚Ťii, art. indiscr├ę╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
INDISCRÉȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvicioasă.)[1]
Indiscre╚Ťie Ôëá discre╚Ťie[1]
INDISCR├ë╚ÜIE s.f. Dest─âinuire a unor secrete ├«ncredin╚Ťate de c─âtre cineva; (p. ext.) lips─â de m─âsur─â ├«n vorb─â. ÔÖŽ Nedelicate╚Ťe, grosol─ânie, lips─â de rezerv─â. [Gen. -iei, var. indiscre╚Ťiune s.f. / cf. fr. indiscr├ętion].
INDISCRE╚ÜI├ÜNE s.f. v. indiscre╚Ťie.
INDISCR├ë╚ÜIE s. f. dest─âinuire a unor secrete ├«ncredin╚Ťate de c─âtre cineva; lips─â de m─âsur─â ├«n vorb─â. ÔŚŐ nedelicate╚Ťe, grosol─ânie. (< fr. indiscr├ętion, lat. indiscretio)
INDISCR├ë╚ÜIE ~i f. 1) Lips─â de discre╚Ťie; dest─âinuire a unor secrete. 2) Comportare indiscret─â; lips─â de m─âsur─â ├«n vorb─â, de rezerv─â ├«n rela╚Ťiile cu oamenii. [G.-D. indiscre╚Ťiei; Sil. -dis-cre-╚Ťi-e] /<fr. indiscr├ętion, lat. indiscretio, ~onis[1]
indiscre╚Ťiune f. 1. lips─â de discre╚Ťiune; 2. fapt─â sau vorb─â indiscret─â.
*indiscre╚Ťi├║ne f. (d. discre╚Ťiune; fr. indiscr├ętion. Lips─â de discre╚Ťiune, curiozitate nepermis─â. Revelarea unu─ş secret. Purtare indiscret─â. ÔÇô ╚śi -├ę╚Ťie.
INDISCREȚIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvicioasă.)

Indiscre╚Ťie dex online | sinonim

Indiscre╚Ťie definitie

Intrare: indiscre╚Ťie
indiscre╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
indiscre╚Ťiune