Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru indirect

INDIR├ëCT, -─é, indirec╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se ob╚Ťine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; ├«n sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirect─â = procedeu sintactic de redare a spuselor sau g├óndurilor cuiva prin subordonarea comunic─ârii fa╚Ť─â de un verb sau de un alt cuv├ónt de declara╚Ťie, caracterizat prin prezen╚Ťa ├«n num─âr mare a elementelor de rela╚Ťie, prin lipsa afectivit─â╚Ťii etc. Complement indirect = parte de propozi╚Ťie asupra c─âreia se r─âsfr├ónge ├«n chip indirect (1) ac╚Ťiunea verbului. Propozi╚Ťie completiv─â indirect─â = propozi╚Ťie care ├«ndepline╚Öte ├«n fraz─â func╚Ťia de complement indirect. 3. (Fin.; ├«n sintagma) Impozit indirect = impozit inclus ├«n pre╚Ťul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; ├«n sintagma) Tragere indirect─â = tragere asupra unor ╚Ťinte care nu se v─âd, dirijat─â cu ajutorul unor calcule matematice. ÔÇô Din fr. indirect, lat. indirectus.
INDIR├ëCT, -─é, indirec╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se ob╚Ťine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; ├«n sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirect─â = procedeu sintactic de redare a spuselor sau g├óndurilor cuiva prin subordonarea comunic─ârii fa╚Ť─â de un verb sau de un alt cuv├ónt de declara╚Ťie, caracterizat prin prezen╚Ťa ├«n num─âr mare a elementelor de rela╚Ťie, prin lipsa afectivit─â╚Ťii etc. Complement indirect = parte de propozi╚Ťie asupra c─âreia se r─âsfr├ónge ├«n chip indirect (1) ac╚Ťiunea verbului. Propozi╚Ťie completiv─â indirect─â = propozi╚Ťie care ├«ndepline╚Öte ├«n fraz─â func╚Ťia de complement indirect. 3. (Fin.; ├«n sintagma) Impozit indirect = impozit inclus ├«n pre╚Ťul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; ├«n sintagma) Tragere indirect─â = tragere asupra unor ╚Ťinte care nu se v─âd, dirijat─â cu ajutorul unor calcule matematice. ÔÇô Din fr. indirect, lat. indirectus.[1]
INDIR├ëCT, -─é, indirec╚Ťi, -te, adj. 1. Care se produce prin. mijlocirea cuiva sau a ceva, care apare sau se ob╚Ťine prin intermediul cuiva sau a ceva. V. mijlocit. Informa╚Ťie indirect─â. ÔŚŐ (Adverbial) Astfel, l-ai ajutat indirect s─â-╚Öi fac─â o carier─â. C. PETRESCU, C. V. 106. 2. (├Än expr.) a) (Gram.) Complement indirect = parte de propozi╚Ťie care exprim─â obiectul asupra c─âruia se r─âsfr├«nge ├«n mod indirect (1), de obicei ca un folos sau o pagub─â, ac╚Ťiunea verbului. Propozi╚Ťie completiv─â indirect─â = propozi╚Ťie care ├«ndepline╚Öte, ├«n fraz─â, func╚Ťiunea de complement indirect. Vorbire indirect─â = vorbire ├«n care se reproduce comunicarea cuiva, f─âc├«nd-o s─â fie, din punct de vedere gramatical, o subordonat─â (completiv─â) a unui verb de declara╚Ťie. b) (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus ├«n pre╚Ťul anumitor obiecte de consum. Partea cov├«r╚Öitoare a veniturilor statului capitalist provine din impozitele indirecte, care joac─â un rol deosebit ├«n jefuirea oamenilor muncii de c─âtre monopoli╚Öti. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 80. c) (Mil.) Tragere indirect─â = tragere asupra unor ╚Ťinte care nu se v─âd, dirijat─â cu ajutorul unor calcule matematice.
indir├ęct adj. m., pl. indir├ęc╚Ťi; f. indir├ęct─â, pl. indir├ęcte
indir├ęct adj. m., pl. indir├ęc╚Ťi; f. sg. indir├ęct─â, pl. indir├ęcte
INDIR├ëCT adj. 1. mediat, mijlocit. (Rela╚Ťii ~.) 2. (GRAM.) (├«nv.) nedrept. (Complement ~.)
Indirect Ôëá direct
INDIR├ëCT, -─é adj. (adesea adv.) Care nu se face, nu se ob╚Ťine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. ÔŚŐ Complement direct = parte de propozi╚Ťie asupra c─âreia se r─âsfr├ónge ├«n chip indirect ac╚Ťiunea verbului; propozi╚Ťie completiv─â (╚Öi s.f.) = propozi╚Ťie cu func╚Ťie de complement indirect. 3. (Fin.) Impozit indirect = impozit inclus ├«n pre╚Ťul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.) Tragere indirect─â = tragere f─âcut─â pe baz─â de calcul asupra unor ╚Ťinte care nu se v─âd. [Cf. fr. indirect, lat. indirectus].[1]
INDIR├ëCT, -─é adj. 1. (╚Öi adv.) care nu se face, nu se ob╚Ťine direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. vorbire ~─â sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunic─ârii fa╚Ť─â de un verb sau de un alt cuv├ónt de declara╚Ťie. 3. complement ~ = complement care exprim─â obiectul ├«n (de)favoarea c─âruia se s─âv├ór╚Öe╚Öte o ac╚Ťiune, asupra c─âruia se r─âsfr├ónge ├«n mod indirect ac╚Ťiunea verbului; propozi╚Ťie completiv─â ~─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie cu func╚Ťie de complement indirect pe l├óng─â un verb din regent─â. 4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus ├«n pre╚Ťul anumitor obiecte de consum. 5. (mil.) tragere ~─â = tragere pe baz─â de calcul asupra unor ╚Ťinte care nu se v─âd. (< fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)
INDIR├ëCT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care nu este direct. Itinerar ~. 2) Care se face prin mijlocirea cuiva sau a ceva; cu intermediari. /<fr. indirect, lat. indirectus
indirect a. 1. nu direct: cale indirect─â; 2. Gram. complement indirect, care nu depinde direct de un verb; discurs indirect, care rapoart─â la a treia persoan─â spusele cuiva. V. contribu╚Ťiune.
*indir├ęct, -─â adj. (lat. in-directus). Care nu e direct: drum indirect, (fig.) atac indirect, laud─â indirect─â. Contribu╚Ťiune indirect─â, bir pl─âtit de individ c├«nd e obligat s─â ├«ntrebuin╚Ťeze timbru fiscal, c├«nd trebu─şe s─â cumpere articule de supt monopolu statulu─ş ╚Ö. a. Gram. Complement indirect, cuv├«nt (nume, pronume, verb la infinitiv) asupra c─âru─şa ac╚Ťiunea verbulu─ş cade indirect: exilatu cuget─â la patria lu─ş, spune-m─ş ├«nt├«mplarea, lucrez pentru a tr─âi sa┼ş pentru tra─ş; propozi╚Ťiune completiv─â indirect─â, ace─şa care, ├«n fraz─â, ├«mpline╚Öte rolu de complement indirect: fiecare zi ne ├«n╚Ötiin╚Ťeaz─â c─â moartea se apropie; vorbire indirect─â, ace─şa ├«n care raportez─ş vorbele altu─şa alipindu-le, supt form─â de propozi╚Ťiune subordinat─â unu─ş verb principal care ├«nseamn─â a zice, a vedea c─â ╚Ö. a.: ─ş-am spus c─â nÔÇÖa fost nimica. Adv. ├Än mod indirect: l-am lovit indirect ╚Öi pe el.
INDIRECT adj. 1. mediat, mijlocit. (Rela╚Ťii ~.) 2. (GRAM.) (├«nv.) nedrept. (Complement ~.)
INDIRÉCT, -Ă adj. (< fr. indirect, lat. indirectus): în sintagmele complement indirect, completivă indirectă, interogativă indirectă, împrumut indirect, obiect indirect, stil indirect și vorbire indirectă (v.).

Indirect dex online | sinonim

Indirect definitie

Intrare: indirect
indirect adjectiv