INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENÁRE, indigenări, s. f. (Înv.) Recunoaștere a dreptului de încetățenire. – V. indigena.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen.

INDIGENÁRE, indigenări, s. f. (Înv.) Recunoaștere a dreptului de încetățenire. – V. indigena.

INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.

indigená (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigeneáză

indigenáre (înv.) s. f., g.-d. art. indigenắrii; pl. indigenắri

indigená vb., ind. prez. 1 sg. indigenéz, 3 sg. și pl. indigeneáză

indigenáre s. f., g.-d. art. indigenării; pl. indigenări

INDIGENÁ vb. v. împământeni, naturaliza.

indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.