Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 373765:

INDÉMN, -Ă adj. (Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr. [< fr. indemne, cf. lat. indemnis < in – fără, damnum – pagubă].

Indemn dex online | sinonim

Indemn definitie