indecență definitie

13 definiții pentru indecență

INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.
INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, de bună-cuviință; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.
INDECÉNȚĂ, indecențe, s. f. Lipsă de decență, necuviință, nerușinare; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă.
indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; (fapte) pl. indecénțe
indecénță s. f., g.-d. art. indecénței; pl. indecénțe
INDECÉNȚĂ s. v. obscenitate.
Indecență ≠ decență
INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].
INDECÉNȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia)
INDECÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter indecent; lipsă de decență; impudicitate; nerușinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia
indecență f. necuviință.
*indecénță f., pl. e (lat. in-decentia). Necuviință. Vorbă indecentă.
INDECENȚĂ s. imoralitate, impudoare, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

indecență dex

Intrare: indecență
indecență substantiv feminin