incurie definitie

11 definiții pentru incurie

INCÚRIE, incurii, s. f. (Livr.) Neglijență, neîngrijire. – Din fr. incurie, lat. incuria.
INCÚRIE, incurii, s. f. (Livr.) Neglijență, neîngrijire. – Din fr. incurie, lat. incuria.
INCÚRIE, incurii, s. f. (Franțuzism) Lipsă de grijă, comportare neglijentă; neglijență, neîngrijire. Incuria și nepăsarea către amintirile strămoșești. ODOBESCU, S. I 345.
incúrie (livr.) (-ri-e) s. f., art. incúria (-ri-a), g.-d. incúrii, art. incúriei
incúrie s. r. (sil. -ri-e), art. incúria, (sil. -ri-a), g.-d. art. incúriei; pl. incúrii
INCÚRIE s. v. dezordine, neglijență, neîngrijire.
INCÚRIE s.f. (Rar) Neglijență, neîngrijire. [Gen. -iei. / cf. fr. incurie, lat. incuria].
INCÚRIE s. f. neglijență, lipsă de grijă. (< fr. incurie, lat. incuria)
INCÚRIE ~i f. livr. Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; neglijență. /<lat. incuria, fr. incurie
*incúrie f. (lat. incuria. V. cură). Neglijență, nepăsare.
incurie s. v. DEZORDINE. NEGLIJENȚĂ. NEÎNGRIJIRE.

incurie dex

Intrare: incurie
incurie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e