incorporare definitie

33 definiții pentru incorporare

INCORPORÁ vb. I v. încorpora.
INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.
ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.
ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.
INCORPORÁ vb. I v. încorpora.
INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.
ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.
ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.
ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde sau a închide în sine. Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163. ♦ (Cu privire la o țară, o provincie etc.) A alipi, a anexa. 2. (Cu privire la recruți) A încadra într-o unitate militară pentru facerea stagiului. Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243.
ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. 1. Înglobare a unui corp în altul. 2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.
incorporá v. încorporá
incorporáre v. încorporáre
!încorporá/incorporá (a ~) vb., ind. prez. 3 încorporeáză/incorporeáză
!încorporáre/incorporáre s. f., g.-d. art. încorporắrii/incorporắrii; pl. încorporắri/incorporắri
încorporá vb., ind. prez. 1 sg. încorporéz, 3 sg. și pl. încorporeáză[1]
încorporáre s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări
ÎNCORPORÁ vb. I. 1. v. îngloba. 2. v. absorbi. 3. v. anexa. II. (MIL.) a înrola, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Ban.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)[1]
ÎNCORPORÁ vb. v. incarna, întruchipa, întrupa.[1]
ÎNCORPORÁRE s. I. 1. v. înglobare. 2. v. absorbție. 3. v. anexare. II. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)
ÎNCORPORÁRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.
INCORPORÁ vb. I. tr. A încorpora (1). [< fr. incorporer].
ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].[1]
ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora].
ÎNCORPORÁ vb. tr. 1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ◊ a anexa (un teritoriu). 2. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar. (< fr. incorporer, lat. incorporare)
A ÎNCORPORÁ ~éz tranz. 1) A introduce ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a include. 2) (teritorii) A alipi cu forța; a anexa. 3) (recruți) A înscrie în efectivul armatei; a înrola; a angaja. /<fr. incorporer, lat. incorporare[1]
incorporà v. a uni într’un singur corp de trupe: a incorpora recruții.
*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.
*în- și incorporéz v. tr. (lat. in-córporo, -áre, d. in, în, și corpus, corp). Alipesc, anexez, întrupez: Dacia a fost încorporată imperiuluĭ roman (saŭ și în imperiu roman). Reproduc, reprezent, încarnez, întrupez: acest om încorporează șarlatanu politic. Bag în regiment (corp): a incorpora niște recruțĭ. V. refl. Mă întrupez. V. însumez.
încorpora vb. v. INCARNA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA.
ÎNCORPORA vb. 1. a include, a integra, a introduce, a îngloba. (A ~ ceva în masa unei substanțe.) 2. a absorbi, a aspira, a înghiți, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pămîntul ~ apa de precipitații.) 3. a alipi, a anexa, a atașa, (înv.) a întrupa, a lipi. (A ~ un teritoriu străin.) 4. (MIL.) a înrola, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Ban.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)
ÎNCORPORARE s. 1. includere, integrare, introducere, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.) 2. absorbție, resorbție, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.) 3. alipire, anexare. (~ unui teritoriu.) 4. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)
încorporare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.
ÎNCORPORÁRE s. f. (< încorporá, cf. fr. incorporer, lat. incorporare): absorbire, înglobare a unui conținut noțional și semantic de către o parte de vorbire care nu-l posedă, în anumite condiții sintactice (în cazul fenomenului lingvistic de schimbare a valorii gramaticale). v. conversiúne. Î. în limba română se constată rar și numai la părțile de vorbire neflexibile care nu au un asemenea conținut: transformarea prepoziției la în adjectiv de cantitate cu sensul de „mult”, „multă” („Era acolo la lume!”) sau în adverb de mod de aproximație, cu sensul de „cam”, „aproape” („Să fi fost la șaizeci de oameni”); trecerea prepoziției după la adverb de timp cu sensul de „apoi”, „după aceea”, „mai târziu” („Urcați mai repede și luați bilete după!”) etc. Î. este un fenomen corelativ cu delexicalizarea (v.).

incorporare dex

Intrare: încorpora
incorpora verb grupa I conjugarea a II-a
încorpora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încorporare
încorporare substantiv feminin
incorporare