INCITÁNT, -Ă, incitanți, -te, adj. Care incită, incitator; incitativ. – Din fr. incitant.[1]

INCITÁNT, -Ă, incitanți, -te, adj. Care incită, incitator; (rar) incitativ. – Din fr. incitant.

*incitánt adj. m., pl. incitánți; f. incitántă, pl. incitánte

incitánt adj. m., pl. incitánți; f. sg. incitántă, pl. incitánte

INCITÁNT adj. 1. v. senzual. 2. v. stimulativ.

INCITÁNT, -Ă adj. care incită, care provoacă un viu interes; incitativ. (< fr. incitant)

INCITÁNT ~tă (~ți, ~te) Care incită. /<fr. incitant

*incitánt, -ă adj. (lat. in-cítans, -ántis). Care incită. Med. Care dă putere, tonic: medicament incitant. S. n., pl. e. Un incitant.

INCITANT adj. ațîțător, provocator, senzual, (rar) provocant. (Un surîs ~.)

incitánt, -ă adj. Care incită, incitativ ◊ „[Luceafărul] publică un grupaj de versuri ale incitantului poet de limbă sârbă care este A.P.” Săpt. 16 III 84 p. 2. ◊ „Incitant, titlul [...] nu dezvăluie din primul moment acuitatea conținutului acestui amplu reportaj [...]” R.l. 16 I 85 p. 6; v. și Săpt. 13 I 84 p. 5 (din fr. incitant; DEX-S)