Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru incident

INCID├ëNT, -─é, inciden╚Ťi, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. ├Änt├ómplare nea╚Öteptat─â (╚Öi nepl─âcut─â) care apare ├«n desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni. ÔŚŐ Incident de frontier─â = ciocnire armat─â ├«ntre unit─â╚Ťi gr─ânicere╚Öti care apar╚Ťin unor state limitrofe. ÔÖŽ Greutate, dificultate. 2. Obiec╚Ťie (secundar─â ╚Öi nea╚Öteptat─â) ridicat─â ├«n cursul unui proces de una dintre p─âr╚Ťi. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) Care este intercalat ├«ntre p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau fraze. 2. (Fiz.; ├«n sintagma) Raz─â incident─â = raz─â de lumin─â care cade pe suprafa╚Ťa unui corp sau pe suprafa╚Ťa care separ─â dou─â medii. ÔÇô Din fr. incident.
INCID├ëNT, -─é, inciden╚Ťi, -te, s. n., adj. I. S. n. 1. ├Änt├ómplare nea╚Öteptat─â (╚Öi nepl─âcut─â) care apare ├«n desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni. ÔŚŐ Incident de frontier─â = ciocnire armat─â ├«ntre for╚Ťele gr─ânicere╚Öti a dou─â state vecine. ÔÖŽ Greutate, dificultate. 2. Obiec╚Ťie (secundar─â ╚Öi nea╚Öteptat─â) ridicat─â ├«n cursul unui proces de una dintre p─âr╚Ťi. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) Care este intercalat ├«ntre p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau fraze. 2. (Fiz.; ├«n sintagma) Raz─â incident─â = raz─â de lumin─â care cade pe suprafa╚Ťa unui corp sau pe suprafa╚Ťa care separ─â dou─â medii. ÔÇô Din fr. incident.
INCID├ëNT1, incidente, s. n. 1. ├Änt├«mplare nea╚Öteptat─â (de obicei nepl─âcut─â), caz ivit deodat─â. Dup─â ce se potoli incidentul, ├«╚Öi zise ├«n sine c─â ╚Öi-a f─âcut datoria ╚Öi poate s─â plece mai departe. REBREANU, R. II 97. ÔŚŐ Incident de frontier─â = ciocnire armat─â ├«ntre for╚Ťele gr─ânicere╚Öti a dou─â state vecine. 2. (Mai ales ├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa ridica┬╗) Obiec╚Ťie, contesta╚Ťie (de ├«nsemn─âtate secundar─â) ridicat─â (pe nea╚Öteptate) ├«n cursul unui proces ├«n leg─âtur─â cu judecata ╚Öi de care depinde aceasta.
INCID├ëNT2, -─é, inciden╚Ťi, -te, adj. 1. (Gram., despre cuvinte sau propozi╚Ťii) Care este intercalat ├«ntre p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii (sau fraze). Propozi╚Ťie incident─â. Cuv├«nt incident. 2. (Fiz.; mai ales ├«n expr.) Raz─â incident─â = raz─â care cade pe suprafa╚Ťa unui corp.
incid├ęnt1 adj. m., pl. incid├ęn╚Ťi; f. incid├ęnt─â, pl. incid├ęnte
incid├ęnt2 s. n., pl. incid├ęnte
incid├ęnt adj. m., pl. incid├ęn╚Ťi; f. sg. incid├ęnt─â, pl. incid├ęnte
incid├ęnt s. n., pl. incid├ęnte
INCID├ëNT s. v. excep╚Ťie.
INCID├ëNT s.n. 1. ├Änt├ómplare nepl─âcut─â care survine ├«ntr-o situa╚Ťie, ├«n timpul unei activit─â╚Ťi. ÔŚŐ Incident de frontier─â = ciocnire armat─â ├«ntre forma╚Ťii gr─ânicere╚Öti care apar╚Ťin la dou─â state limitrofe. ÔÖŽ Greutate, dificultate. 2. Obiec╚Ťie, contesta╚Ťie accesorie la cauza principal─â a unui proces. [< fr. incident].
INCID├ëNT, -─é adj. 1. (Despre cuvinte, propozi╚Ťii) Intercalat ├«ntre p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau ale unei fraze. 2. Raz─â incident─â = raz─â care atinge o suprafa╚Ť─â ├«ntr-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].
INCID├ëNT, -─é I. adj. 1. (despre cuvinte, propozi╚Ťii) intercalat ├«ntre p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radia╚Ťii) care atinge o suprafa╚Ť─â ├«ntr-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment nea╚Öteptat, nepl─âcut, care survine ├«n timpul unei activit─â╚Ťi. ÔŚŐ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiec╚Ťie, contesta╚Ťie accesorie la cauza principal─â a unui proces. (< fr. incident)
INCID├ëNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, ├«mbin─âri de cuvinte, propozi╚Ťii) Care este intercalat ├«ntre p─âr╚Ťile unei propozi╚Ťii sau fraze, neav├ónd leg─âturi sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumin─â) Care cade pe suprafa╚Ťa unui corp intersect├óndu-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
INCID├ëNT2 ~e n. 1) ├Änt├ómplare nea╚Öteptat─â (╚Öi nepl─âcut─â), dificultate care survine ├«n cursul unei ac╚Ťiuni. 2) jur. Obiec╚Ťie f─âcut─â ├«n cursul procesului de una dintre p─âr╚Ťile implicate, care poate influen╚Ťa sentin╚Ťa. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
incident n. 1. ├«nt├ómplare nea╚Öteptat─â ├«n cursul unei ├«ntreprinderi; 2. ac╚Ťiune secundar─â ├«ntrÔÇÖo dram─â, ├«ntrÔÇÖun roman; 3. ╚Öican─â ridicat─â ├«n cursul unui proces, la joc.
*incid├ęnt, -─â adj. (lat. inc├şdens, -├ęntis, d. in-cido, -c├şdere, a c─âdea ├«n, d. c├ídere, a c─âdea. V. ac-cident). Care cade pe o suprafa╚Ť─â: raze incidente. Care se ├«nt├«mpl─â ├«n cursu une─ş afacer─ş: chestiune incident─â. Gram. Propozi╚Ťiune incident─â, care o ta─şe ├«n do┼ş─â pe alta ca s─â-─ş completeze ├«n╚Ťelesu, ├«ncepe cu care, c├«nd, unde ╚Ö. a. ╚Öi e separat─â tot-de-a-una pin virgule, ca: Traian, care a fost un ├«mp─ârat roman, a cucerit Dacia. S. n., pl. e. Ac╚Ťiune secundar─â ├«ntrÔÇÖo dram─â, ├«ntrÔÇÖun roman╚Ť. Lucru de care se leag─â un avocat or─ş procuroru ├«ntrÔÇÖun proces c├«nd e vre-un vi╚Ťi┼ş de form─â or─ş vrea s─â ╚Öicaneze.
INCIDENT s. (JUR.) excep╚Ťie. (A ridica un ~ ├«ntr-un proces.)
DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ├ÄN PARA╚śUTISM cu╚Ťit special ascu╚Ťit pe ambele p─âr╚Ťi, av├ónd v├órful bont sau lam─â sub╚Ťire ╚Öi ascu╚Ťit─â ata╚Öat─â unui m├óner special, u╚Öor de manevrat, destinat t─âierii rapide a suspantelor para╚Öutei care a func╚Ťionat incorect ├«n caz de imposibilitate de a larga voalura para╚Öutei, pentru a putea deschide ├«n siguran╚Ť─â para╚Öuta de rezerv─â.
INCIDENT AVIATIC eveniment nea╚Öteptat care survine ├«n timpul activit─â╚Ťii de zbor, ├«mpiedic├ónd desf─â╚Öurarea acestuia ├«n condi╚Ťii optime.
INCID├ëNT, -─é adj. (cf. fr. incident): ├«n sintagmele cuv├ónt incident, construc╚Ťie incident─â, parte de propozi╚Ťie incident─â ╚Öi propozi╚Ťie incident─â (v.).

Incident dex online | sinonim

Incident definitie

Intrare: incident
incident adjectiv substantiv neutru