ÍNCA adj. v. incaș.

INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca.

INCÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. incas.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.; complementul indică oameni) A primi lovituri, bătăi. – Din it. incassare.

ÍNCA adv. v. incas.

INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca.

INCÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. incas.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. A primi o sumă de bani; a obține valoarea în bani a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. ♦ Fig. (Fam.) A primi lovituri. – Din it. incassare.

ÎNCASÁ, încasez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o sumă de bani) A primi; p. ext. a obține valoarea în bani, a unei polițe, a unui bilet de bancă etc. A încasat întreaga sumă. ▭ Fuseseră să-și încaseze salariul. MIHALE, O. 264. ◊ Fig. (Glumeț) În ziua cu bătaia de la Biserica Albă a fost și el acolo, încasînd trei ghionți. PAS, Z. I 316.

incás adj. m., s. m., pl. incáși; adj. f., s. f. incásă, pl. incáse

încasá (a ~) vb., ind. prez. 3 încaseáză

incás s. m., pl. incáși

incásă s. f., g.-d. art. incásei, pl. incáse

încasá vb., ind. prez. 1 sg. încaséz, 3 sg. și pl. încaseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. încaséze

ÎNCASÁ vb. 1. a lua, a primi. (Ți-ai ~ retribuția?) 2. a primi, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din bancă?) 4. v. primi. 5. v. căpăta. 6. v. percepe.

ÎNCASÁ vb. I. tr. A primi o sumă de bani; (p. ext.) a primi contravaloarea în bani a unei polițe, a unei cambii etc. ♦ (Fig.) A primi o lovitură etc. [< fr. encaisser].

INCÁS, -Ă I. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială și spirituală. II. adj. care aparține incașilor. (< fr. inca)

ÎNCASÁ vb. tr. 1. a primi o sumă de bani; a primi contravaloarea în bani a unei polițe, cambii etc. 2. (fig.) a primi lovituri, bătaie. (< it. incassare)

A ÎNCASÁ ~éz tranz. (sume de bani) A primi în calitate de venit; a lua. ◊ ~ o palmă a primi o palmă. A o ~ a mânca bătaie. /<it. incassare

incassà v. a pune în cassă, a primi bani.

*incaséz v. tr. (in și casă, cutie; fr. encaisser, it. incassare. V. excasez). Primesc banĭ în pungă (în casă), cîștig.

ÎNCASA vb. 1. a lua, a primi. (Ți-ai ~ retribuția?) 2. a primi, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a scoate. (Ai ~ banii din bancă?) 4. a primi, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 5. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a obține, a primi. (~ 10 lei de la mine dacă...) 6. a percepe, a strînge. (A ~ impozitele.)

INCÁS, -Ă (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S.m și f. (La m. pl.) Amerindieni din America de Sud, din zona nord-vestică și centrală andină; au creat o originală cultură materială și spirituală și un stat puternic (sec. 14-16), cucerit și distrus de conchistadorii spanioli, conduși de F. Pizzaro; persoană care face din această populație. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), referitor la incași. Artă i. v. precolumbian, artă ~.

PACHACUTI INCA YUPANQUI, împărat inca (1437-1471). A extins granițele imperiului său în S statului actual Perú și în N Ecuadorului. Construcții în capitala Cuzco.

a încasa o bătaie / o mardeală / o papară expr. a fi bătut (de cineva).

a încasa o scatoalcă expr. a fi lovit cu palma / cu pumnul

a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat.