Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru inaugura C8 9Bie

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.
INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.
INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I.
ÎNAUGURÁ vb. I v. inaugura.
!inaugurá (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugureáză
inaugurá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inauguréz, 3 sg. și pl. inaugureáză
INAUGURÁ vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă stagiune.) 2. v. vernisa. 3. v. dezveli.
INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare].
ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura.
INAUGURÁ vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare)
A INAUGURÁ ~éz tranz. (instituții, întreprinderi, expoziții, monumente etc.) A deschide cu solemnitate în fața publicului. [Sil. in-au-] /<fr. inaugurer, lat. inaugurare
inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru.
*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr’o solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ.
INAUGURA vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă perioadă.) 2. a deschide, a vernisa. (A ~ ieri noua sa expoziție.)

Inaugura C8 9Bie dex online | sinonim

Inaugura C8 9Bie definitie