inaptitudine definitie

11 definiții pentru inaptitudine

INAPTITÚDINE s. f. Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine.[1]
INAPTITÚDINE s. f. (Livr.) Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine.
INAPTITÚDINE s. f. Lipsă de aptitudine pentru a face ceva; nepricepere. V. incapacitate. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii. CĂLINESCU, E. 32. Un an de întîrziere, pentru inaptitudine la muzică sau la gimnastică! CARAGIALE, O. II 209.
!inaptitúdine (i-nap-/in-ap-) s. f., g.-d. art. inaptitúdinii
inaptitúdine s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inaptitúdinii; pl. inaptitúdini
INAPTITÚDINE s. incapacitate. (~ cuiva pentru...)
INAPTITÚDINE s.f. Lipsă de aptitudine, nepricepere. [Cf. fr. inaptitude].
INAPTITÚDINE s. f. lipsă de aptitudine; nepricepere. (< fr. inaptitude)
INAPTITÚDINE ~i f. Lipsă de aptitudine; incapacitate. /<fr. inaptitude
*inaptitúdine f. (in- și aptitudine; fr. inaptitude; lat. in-eptitúdo). Lipsă de aptitudine.
INAPTITUDINE s. incapacitate. (~ cuiva pentru...)

inaptitudine dex

Intrare: inaptitudine
inaptitudine