INAPTITÚDINE s. f. Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine.[1]

INAPTITÚDINE s. f. (Livr.) Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine.

INAPTITÚDINE s. f. Lipsă de aptitudine pentru a face ceva; nepricepere. V. incapacitate. Cauza nu poate fi inaptitudinea la studii. CĂLINESCU, E. 32. Un an de întîrziere, pentru inaptitudine la muzică sau la gimnastică! CARAGIALE, O. II 209.

!inaptitúdine (i-nap-/in-ap-) s. f., g.-d. art. inaptitúdinii

inaptitúdine s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inaptitúdinii; pl. inaptitúdini

INAPTITÚDINE s. incapacitate. (~ cuiva pentru...)

INAPTITÚDINE s.f. Lipsă de aptitudine, nepricepere. [Cf. fr. inaptitude].

INAPTITÚDINE s. f. lipsă de aptitudine; nepricepere. (< fr. inaptitude)

INAPTITÚDINE ~i f. Lipsă de aptitudine; incapacitate. /<fr. inaptitude

*inaptitúdine f. (in- și aptitudine; fr. inaptitude; lat. in-eptitúdo). Lipsă de aptitudine.

INAPTITUDINE s. incapacitate. (~ cuiva pentru...)