Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru inaderență

INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. Imposibilitate de a adera; neaderență. – Inader[ent] + suf. -ență.
INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. (Livr.) Imposibilitate de a adera; neaderență. – Inader[ent] + suf. -ență.
INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. (Rar) Imposibilitate de a adera, de a se lipi, de a se alătura la ceva.
!inaderénță (i-na-/in-a-) s. f., g.-d. art. inaderénței; pl. inaderénțe
inaderénță s. f. (sil. mf. in-) aderență
INADERÉNȚĂ s.f. (Liv.) Imposibilitate de a adera, de a se lipi de ceva. [Cf. fr. inadhérence].
INADERÉNȚĂ s. f. imposibilitate, incapacitate de a adera; nonaderență. (< fr. inadhérence)
INADERÉNȚĂ f. Caracter inaderent. /inader[ent] + suf. ~ență

inaderență definitie

inaderență dex

Intrare: inaderență
inaderență substantiv feminin
  • silabisire: in-