Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru imputa╚Ťie

IMPUT├ü╚ÜIE, imputa╚Ťii, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vin─â; ├«nvinov─â╚Ťire; m─âsur─â prin care se dispune re╚Ťinerea din c├ó╚Ötigul unui angajat a desp─âgubirilor pentru paguba cauzat─â de acesta institu╚Ťiei sau ├«ntreprinderii unde lucreaz─â; (concr.) sum─â care trebuie pl─âtit─â pentru aceast─â pagub─â; imputare. ÔÇô Din fr. imputation, lat. imputatio.
IMPUT├ü╚ÜIE, imputa╚Ťii, s. f. Faptul de a atribui cuiva o vin─â; ├«nvinov─â╚Ťire; m─âsur─â prin care se dispune re╚Ťinerea din c├ó╚Ötigul unui angajat sau cooperator a desp─âgubirilor pentru paguba cauzat─â de acesta institu╚Ťiei sau ├«ntreprinderii unde lucreaz─â; (concr.) sum─â care trebuie pl─âtit─â pentru aceast─â pagub─â; imputare. ÔÇô Din fr. imputation, lat. imputatio.[1]
IMPUT├ü╚ÜIE, imputa╚Ťii, s. f. 1. (Jur.) Faptul de a atribui cuiva o vin─â; ├«nvinov─â╚Ťire, repro╚Ö. Imputa╚Ťie de loviri grave. 2. Imputare (2).
imput├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. imput├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. imput├í╚Ťiei; pl. imput├í╚Ťii, art. imput├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
imput├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. imput├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. imput├í╚Ťiei; pl. imput├í╚Ťii, art. imput├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)[1]
IMPUTÁȚIE s. v. reproș.[1]
IMPUT├ü╚ÜIE s.f. 1. ├Änvinov─â╚Ťire; repro╚Ö. 2. Obliga╚Ťie de a pl─âti o sum─â ca desp─âgubire pentru o pagub─â cauzat─â unei institu╚Ťii unde activeaz─â cineva; (concr.) sum─â de bani pl─âtit─â ├«n acest scop. [Gen. -iei, var. imputa╚Ťiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio].
IMPUT├ü╚ÜIE s. f. 1. faptul de a imputa cuiva o vin─â; ├«nvinov─â╚Ťire; repro╚Ö. 2. imputare (II); sum─â pl─âtit─â. (< fr. imputation, lat. imputatio)
IMPUT├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A IMPUTA. 2) M─âsur─â prin care cineva este obligat s─â pl─âteasc─â o desp─âgubire (unei organiza╚Ťii, institu╚Ťii etc.). 3) Sum─â care trebuie pl─âtit─â de cineva ├«n conformitate cu o astfel de m─âsur─â. [G.-D. imputa╚Ťiei] /<lat. imputatio, ~onis, fr. imputation[1]
imputa╚Ťi├║ne f. (lat. im-put├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a imputa. Repro╚Ö fundat or─ş nu. Ac╚Ťiunea de a aplica exact o cheltu─şal─â ├«n capitulu bugetulu─ş care ar trebui sÔÇÖo suporte regular: falsele imputa╚Ťiun─ş constitue viramente. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
IMPUTAȚIE s. imputare, învinuire, reproș, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Care este ~ ce i-o aduci?)

Imputa╚Ťie dex online | sinonim

Imputa╚Ťie definitie

Intrare: imputa╚Ťie
imputa╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e