Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru impulsionare

IMPULSION├ü, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a ├«ndemna, a ├«mboldi. ÔÖŽ A imprima o mi╚Öcare. [Pr.: -si-o-] ÔÇô Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser.
IMPULSION├üRE s. f. Faptul de a impulsiona. [Pr.: -si-o-] ÔÇô V. impulsiona.
IMPULSION├ü, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a ├«ndemna, a ├«mboldi. ÔÖŽ A imprima o mi╚Öcare. [Pr.: -si-o-] ÔÇô Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser.
impulsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 impulsioneáză
*impulsionáre s. f., g.-d. art. impulsionắrii
impulsion├í vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. impulsion├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. impulsione├íz─â
impulsionáre s. f., g.-d. art. impulsionării; pl. impulsionări
IMPULSIONÁ vb. 1. v. îmboldi. 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.)
IMPULSION├üRE s. ├«mboldire, stimulare, (rar) stimula╚Ťie. (~ activit─â╚Ťii culturale.)
IMPULSION├ü vb. I. tr. A ├«ndemna, a ├«mboldi; a da impuls. ÔÖŽ A imprima o mi╚Öcare. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impulser, lat. impulsare].
IMPULSION├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a impulsiona. [Pron. -si-o-. / < impulsiona].
IMPULSION├ü vb. tr. a da impuls. ÔŚŐ a imprima o mi╚Öcare; a stimula, a ├«ndemna, a ├«mboldi. (< impuls + -iona)
A IMPULSION├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A determina (la o ac╚Ťiune) prin impulsuri; a ├«ndemna; a ├«mboldi. 2) (mi╚Öcarea) A face s─â se produc─â continuu (prin impulsii). /Din impulsie
IMPULSIONA vb. 1. a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Îi ~ spre noi realizări.) 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.)
IMPULSIONARE s. ├«mboldire, stimulare, (rar) stimula╚Ťie. (~ activit─â╚Ťii culturale de mas─â.)

Impulsionare dex online | sinonim

Impulsionare definitie

Intrare: impulsiona
impulsiona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -si-o-
Intrare: impulsionare
impulsionare substantiv feminin