Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru impieta

IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.
IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.
IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A se amesteca în treburile altuia pentru a-i știrbi din drepturi. – Pronunțat: -pi-e-.
impietá (a ~) (-pi-e-) vb., ind. prez. 3 impieteáză
impietá vb. (sil. -pi-e-), ind. prez. 1 sg. impietéz, 3 sg. și pl. impieteáză
IMPIETÁ vb. v. afecta.
IMPIETÁ vb. I. intr. (Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viața, în treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empiéter].
IMPIETÁ vb. intr. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza. (< fr. empiéter)
impietá (impietéz, impietát), vb. – A uzurpa, a invada. Fr. empiéter.
A IMPIETÁ ~éz intranz. A se amesteca în treburile altuia, lezându-i drepturile. [Sil. -pi-e-] /<fr. empiéter
*împietéz v. tr. și intr. (fr. empiéter). Barb. Incalc, uzurp, cotropesc: a împieta asupra cuĭva.

impieta definitie

impieta dex

Intrare: impieta
impieta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pi-e-
Intrare: împieta
împieta