Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru impieta

IMPIET├ü, impietez, vb. I. Intranz. A interveni ├«n treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] ÔÇô Din fr. empi├ęter.
IMPIET├ü, impietez, vb. I. Intranz. A interveni ├«n treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] ÔÇô Din fr. empi├ęter.
IMPIET├ü, impietez, vb. I. Intranz. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źasupra┬╗) A se amesteca ├«n treburile altuia pentru a-i ╚Ötirbi din drepturi. ÔÇô Pronun╚Ťat: -pi-e-.
impietá (a ~) (-pi-e-) vb., ind. prez. 3 impieteáză
impiet├í vb. (sil. -pi-e-), ind. prez. 1 sg. impiet├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. impiete├íz─â
IMPIETÁ vb. v. afecta.
IMPIET├ü vb. I. intr. (Rar) A ├«nc─âlca drepturile cuiva, amestec├óndu-te ├«n via╚Ťa, ├«n treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empi├ęter].
IMPIET├ü vb. intr. a se amesteca ├«n treburile cuiva, ├«nc─âlc├óndu-i drepturile; a leza. (< fr. empi├ęter)
impiet├í (impiet├ęz, impiet├ít), vb. ÔÇô A uzurpa, a invada. Fr. empi├ęter.
A IMPIET├ü ~├ęz intranz. A se amesteca ├«n treburile altuia, lez├óndu-i drepturile. [Sil. -pi-e-] /<fr. empi├ęter
*├«mpiet├ęz v. tr. ╚Öi intr. (fr. empi├ęter). Barb. Incalc, uzurp, cotropesc: a ├«mpieta asupra cu─şva.

Impieta dex online | sinonim

Impieta definitie

Intrare: impieta
impieta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pi-e-
Intrare: împieta
împieta