Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru impersonal

IMPERSON├üL, -─é, impersonali, -e, adj. Care nu se refer─â la nicio persoan─â; fig. lipsit de personalitate. ÔÖŽ (Despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) Care exprim─â o ac╚Ťiune ce nu este atribuit─â niciunei persoane, care nu are subiect propriu-zis ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â numai la persoana a treia singular. ÔÇô Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.
IMPERSON├üL, -─é, impersonali, -e, adj. Care nu se refer─â la nici o persoan─â; fig. lipsit de personalitate. ÔÖŽ (Despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) Care exprim─â o ac╚Ťiune ce nu este atribuit─â nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â numai la persoana a treia singular. ÔÇô Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.
IMPERSON├üL, -─é, impersonali, -e, adj. Care nu este personal, care nu se refer─â la nici o persoan─â; fig. lipsit de personalitate, de originalitate; f─âr─â individualitate. Glasul era cald, iar ofi╚Ťerul, c─âtre care se ├«ntoarser─â toate privirile, ar fi avut poate o figur─â impersonal─â... dac─â n-ar fi fost lumina bun─â ╚Öi albastr─â a ochilor. C. PETRESCU, ├Ä. II 108. ÔÖŽ (Despre verbe, forme ╚Öi construc╚Ťii verbale) Care exprim─â o ac╚Ťiune ce nu este atribuit─â nici unei persoane. Verbele unipersonale ╚Öi impersonale se conjug─â... numai la pers. a III-a. GRAM. ROM. I 302.
impersonál adj. m., pl. impersonáli; f. impersonálă, pl. impersonále
imperson├íl adj. Ôćĺ personal
Impersonal Ôëá personal
IMPERSON├üL, -─é adj. Care nu este personal; (fig.) lipsit de personalitate, de originalitate. ÔŚŐ (Gram.; despre verbe, construc╚Ťii etc.) Care arat─â o ac╚Ťiune neatribuit─â nici unei persoane. [Cf. fr. impersonnel, it. impersonale].
IMPERSON├üL, -─é adj. care nu se refer─â la o persoan─â, nu vizeaz─â direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ÔŚŐ (despre verbe, construc╚Ťii verbale) care exprim─â o ac╚Ťiune neatribuit─â nici unei persoane. ÔŚŐ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis)
IMPERSON├üL ~─â (~i, ~e) 1) Care nu se refer─â la o persoan─â anumit─â; nepersonal. 2) lingv. (despre verbe) Care exprim─â o ac╚Ťiune f─âr─â subiect real sau determinat ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â numai la persoana a treia singular. 3) fig. Care este lipsit de individualitate; f─âr─â tr─âs─âturi particulare. Lucrare ~─â. /<fr. impersonnel, lat. impersonalis
impersonal a. 1. care nu sÔÇÖaplic─â la o persoan─â anumit─â: legea e impersonal─â; 2. se zice de verbele cari au numai infinitivul ╚Öi a treia persoan─â singular: plou─â, ninge, trebue; 4. Gram. mod care nu distinge persoanele: modurile impersonale sunt: infinitivul ╚Öi supinul.
*imperson├íl, -─â adj. (lat. impersonalis). Care nÔÇÖare personalitate, care nu se aplic─â numa─ş une─ş persoane, ci or─ş-cu─ş ar fi: legea e impersonal─â. Banal, lipsit de originalitate: stil impersonal. Gram. Se zice despre verbele uzitate la persoana a tre─şa a singularulu─ş (numite ╚Öi unipersonale), ca: trebu─şe, plo┼ş─â, ninge. Modu impersonal, infinitivu, care nu arat─â persoana. Adv. ├Än mod impersonal: a vorbi impersonal.
IMPERSON├üL, -─é adj. (cf. fr. impersonnel, it. impersonale): ├«n sintagmele expresie verbal─â impersonal─â, propozi╚Ťie impersonal─â, reflexiv impersonal ╚Öi verb impersonal (v.).

Impersonal dex online | sinonim

Impersonal definitie

Intrare: impersonal
impersonal adjectiv