IMNIFICÁ vb. tr. a scrie imnuri în cinstea cuiva, a proslăvi. (< imn + -fica)

imnificá vb. I (rar) A scrie imnuri în cinstea cuiva, a proslăvi ◊ „Un Păunescu imnificându-l pe Gheorghiu-Dej în 1965 la fel de natural ca pe Ceaușescu.” ◊ „22” 42/95 p. 15 (din imn + -ficá)