IMITATÓR, -OÁRE, imitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care imită pe cineva sau ceva. – Din fr. imitateur.

IMITATÓR, -OÁRE, imitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care imită pe cineva sau ceva. – Din fr. imitateur.

IMITATÓR, -OÁRE, imitatori, -oare, s. m. și f. Persoană care imită pe cineva. Marcu Aureliu Nemesianu Cartaginezul, imitatorul lui Opian. ODOBESCU, S. III 62.

imitatoáre s. f., g.-d. art. imitatoárei; pl. imitatoáre

imitatór s. m., pl. imitatóri

imitatoáre s. f., g.-d. art. imitatoárei; pl. imitatoáre

imitatór s. m., pl. imitatóri

IMITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care imită pe cineva sau ceva. [Cf. fr. imitateur].

IMITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care imită pe cineva sau ceva. (< fr. imitateur)

IMITATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care imită. /<fr. imitateur, lat. imitator

imitator m. cel ce imită sau caută a imita.

*imitatór, -oáre adj. Care imitează: maĭmuța e imitatoare, are spirit imitator.