imitare definitie

2 intrări

21 definiții pentru imitare

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
IMITÁRE, imitări, s. f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. – V. imita.
IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
IMITÁRE, imitări, s. f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. – V. imita.
IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A-și potrivi modul de gîndire, de comportare etc. după altcineva, a lua pe cineva ca exemplu. Să imităm... p-acei ce-i vedem făcînd bine. PANN, P. V. II 21. ♦ A reproduce cu dibăcie felul de a vorbi, gesturile, mișcările caracteristice cuiva, pentru a scoate efecte comice. 2. (Cu privire la scriitori, artiști sau opere literare, artistice etc.) A lua ca model. ♦ A reproduce întocmai, a copia cu fidelitate. V. contraface. Ți-a imitat scrisul. ▭ Cine erau acei meșteșugari, care imitau în var, în ceară și în argilă făptura omenească?GALACTION, O. I 116. ◊ Absol. A învăța nu înseamnă a imita. V. ROM. decembrie 1953, 275. - Prez. ind. și: (învechit) imitez (SADOVEANU, Z. C. 42, GHEREA, ST. CR. I 96).
IMITÁRE s. f. Acțiunea de a imita; imitație. Partidul îndrumă neîncetat pe scriitori și artiști să studieze viața, să seziseze noul... să creeze chipuri de oameni înaintați care să fie modele de imitare pentru toți ceilalți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 357, 3/4.
imitá (a ~) vb., ind. prez. 3 imítă
imitáre s. f., g.-d. art. imitắrii; pl. imitắri
imitá vb., ind. prez. 1 sg. imít, 3 sg. și pl. imítă
imitáre s. f., g.-d. art. imitării; pl. imitări
IMITÁ vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. v. mima. 3. a copia, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)
IMITÁRE s. 1. v. mimare. 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)
IMITÁ vb. I. tr. 1. A face (sau a încerca să facă) exact ceea ce vede (sau a văzut) că face sau a făcut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimuțări. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imít, -tez, 3,6 -tă. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].
IMITÁRE s.f. Acțiunea de a imita și rezultatul ei; imitație. [< imita].
IMITÁ vb. tr. 1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ◊ a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări. 2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. ◊ a reproduce cu fidelitate, a copia. (< fr. imiter, lat. imitari)
A IMITÁ imít tranz. 1) (felul de a fi, de a gândi și de a acționa al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil; a copia. 2) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a copia. 3) (opera, stilul sau felul de a lucra al unui autor) A accepta în calitate de model; a considera ca fiind demn de urmat. /<fr. imiter, lat. imitari
imità v. 1. a face sau a căuta să facă întocmai ceea ce face altul; 2. a reproduce întocmai: a imita o semnătură; 3. a lua de model: a imita pe cei buni; 4. a adopta genul unui scriitor, modul unui artist.
*imít și -éz, a v. tr. (fr. imiter, d. lat. imitor, -ari). Fac saŭ caut să fac exact ceĭa ce face altu: maĭmuța imită omu. Reproduc întocmaĭ: a imita o semnătură. Falsific, contrafac: a imita o marfă. Iaŭ ca model, caut să ĭaŭ stilu (felu) unuĭ scriitor, unuĭ pictor ș. a.: a-ĭ imita pe strămoțĭ, a imita un poet.
*imitațiúne f. (lat. imitatio). Acțiunea de a imita. Lucru imitat, falsificat: imitațiune de aur, de astrahan. – Și -áție (acțiunea și lucru imitat) și -áre (acțiunea).
IMITA vb. 1. (înv.) a (se) pildui. (Îl ~ în toate.) 2. a mima, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.) 3. a copia, (depr.) a pastișa. (~ stilul lui...)
IMITARE s. 1. mimare, reproducere. (~ gesturilor cuiva.) 2. copiere, imitație, (depr.) pastișare. (~ stilului unui maestru.)

imitare dex

Intrare: imita
imita 2 1 imitez tranzitiv conjugarea a II-a grupa I verb
imita 1 1 imit conjugarea I grupa I verb tranzitiv
Intrare: imitare
imitare substantiv feminin