iminență definitie

12 definiții pentru iminență

IMINÉNȚĂ s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.
IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia.
IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent, starea unui lucru sau a unei situații iminente.
iminénță (inevitabilitate) s. f., g.-d. art. iminénței
iminénță s. f., g.-d. art. iminénței; pl. iminénțe
IMINÉNȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.)
IMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi iminent; caracterul, starea a ceea ce este iminent. [Cf. fr. imminence, it. imminenza].
IMINÉNȚĂ s. f. caracterul, starea a ceea ce este iminent. (< fr. imminence, lat. imminentia)
IMINÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter iminent. 2) Situație iminentă. /<fr. imminence, lat. imminentia
iminență f. caracterul sau starea lucrurilor iminente: iminența pericolului.
*iminénță f., pl. e (lat. imminentia). Calitatea de a fi iminent: iminența războĭuluĭ.
IMINENȚĂ s. inevitabilitate. (~ producerii unui fenomen.)

iminență dex

Intrare: iminență
iminență substantiv feminin