IMERSÁ, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) A imerge. – Din imers.

IMERSÁRE, imersări, s. f. (Rar) Scufundare. – V. imersa.

IMERSÁ, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imerge. – Din imers.

IMERSÁRE, imersări, s. f. (Rar) Scufundare. – V. imersa.

imersá vb., ind. prez. 3 sg. imerseáză

imersáre s. f., g.-d. art. imersării

IMERSÁRE s.f. (Rar) Imersiune (1). [După fr. immersion].