Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru imergere
IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IMÉRGERE, imergeri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a imerge. – V. imerge.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
IMÉRGERE, imergeri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a imerge. – V. imerge.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
imérge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. imérg, 3 sg. imérge
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
imérgere s. f., pl. imérgeri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
IMÉRGE vb. III. tr. (Tehn.; liv.) A scufunda, a afunda (într-un lichid); a pătrunde într-un lichid. [< it., lat. immergere, cf. fr. immerger].
IMÉRGE vb. tr. a scufunda, a afunda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A IMÉRGE imérg tranz. tehn. (corpuri solide) A cufunda (parțial sau total) într-un lichid. /<fr. immerger, engl. immerge
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Imergere dex online | sinonim
Imergere definitie
Intrare: imerge (conj. 3 imeargă)
imerge conj. 3 imeargă verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: imergere
imergere substantiv feminin
Intrare: imerge (conj. 3 imergă)
imerge conj. 3 imergă verb grupa a III-a conjugarea a X-a
