ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Iluzoriu – Iluzoriu + suf. -ic.

ILUZÓRIC, -Ă, iluzorici, -ce, adj. (Rar) Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; iluzoriu. – Iluzoriu + suf. -ic.

iluzóric adj. m., pl. iluzórici; f. sg. iluzórică, pl. iluzórice

ILUZÓRIC adj. v. iluzoriu.

ILUZÓRIC, -Ă adj. (Rar) Iluzoriu. [Cf. germ. illusorisch].

ILUZÓRIC, -Ă adj. iluzoriu. (< germ. illusorisch)