Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru iluzie

IL├ÜZIE, iluzii, s. f. 1. Percep╚Ťie fals─â a unui obiect prezent ├«naintea ochilor, determinat─â de legile de formare a percep╚Ťiilor sau de anumite st─âri psihice sau nervoase. 2. Fig. Situa╚Ťie ├«n care o aparen╚Ť─â sau o fic╚Ťiune este considerat─â drept realitate; speran╚Ť─â ne├«ntemeiat─â, dorin╚Ť─â ne├«ndeplinit─â; ├«nchipuire f─âr─â o baz─â real─â, am─âgire; himer─â. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) face iluzii = a n─âd─âjdui sau a face s─â n─âd─âjduiasc─â lucruri irealizabile; a (se) am─âgi. A-╚Öi pierde iluziile = a r─âm├óne dezam─âgit. [Var.: (├«nv.) iluzi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.
ILUZIÚNE s. f. v. iluzie.
IL├ÜZIE, iluzii, s. f. 1. Percep╚Ťie fals─â a unui obiect prezent ├«naintea ochilor, determinat─â de legile de formare a percep╚Ťiilor sau de anumite st─âri psihice sau nervoase. 2. Fig. Situa╚Ťie ├«n care o aparen╚Ť─â sau o fic╚Ťiune este considerat─â drept realitate; speran╚Ť─â ne├«ntemeiat─â, dorin╚Ť─â ne├«ndeplinit─â; am─âgire; himer─â. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) face iluzii = a n─âd─âjdui sau a face s─â n─âd─âjduiasc─â lucruri irealizabile; a (se) am─âgi. A-╚Öi pierde iluziile = a r─âm├óne dezam─âgit. [Var.: (├«nv.) iluzi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.
ILUZIÚNE s. f. v. iluzie.
IL├ÜZIE, iluzii, s. f. 1. ├Än╚Öelare provocat─â de perceperea denaturat─â a realit─â╚Ťii, de considerarea unor aparen╚Ťe sau fic╚Ťiuni drept realitate. Iluzie optic─â. 2. Fig. Speran╚Ť─â ne├«ntemeiat─â, dorin╚Ť─â ne├«ndeplinit─â, am─âgire, vis am─âgitor. Iluzii trec─âtoare nu cunoa╚Ötem. BENIUC, V. 8. Purtat pe perne elastice, avu iluzia c─â se num─âr─â printre cei tari ╚Öi invidia╚Ťi. C. PETRESCU, C. V. 75. C├«nd aripi al meu suflet avea, credeam ├«n toate Iluziile roze. MACEDONSKI, O. I 122. Frunzele... de crengi se dezlipesc Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. ALECSANDRI, P. A. 111. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi face iluzii = a n─âd─âjdui lucruri irealizabile, a crede ├«n ├«nchipuiri de╚Öarte. A-╚Öi pierde iluziile = a r─âm├«ne dezam─âgit, decep╚Ťionat. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) iluzi├║ne (pronun╚Ťat -zi-u-) (ODOBESCU, S. III 417) s. f.
ILUZIÚNE s. f. v. iluzie.
il├║zie (-zi-e) s. f., art. il├║zia (-zi-a), g.-d. art. il├║ziei; pl. il├║zii, art. il├║ziile (-zi-i-)
il├║zie s. f. (sil. -zi-e), art. il├║zia (sil. -zi-a), g.-d. art. il├║ziei; pl. il├║zii, art. il├║ziile (sil. -zi-i-)[1]
ILÚZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decât o ~.) 4. v. amăgire.[1]
Iluzie Ôëá decep╚Ťie, deziluzie, realitate[1]
IL├ÜZIE s.f. 1. Aparen╚Ť─â ├«n╚Öel─âtoare datorit─â perceperii denaturate a realit─â╚Ťii. 2. (Fig.) Speran╚Ť─â, dorin╚Ť─â ne├«ndeplinit─â; am─âgire. ÔŚŐ A(-╚Öi) face iluzii = a n─âd─âjdui sau a face s─â n─âd─âjduiasc─â lucruri irealizabile. [Gen. -iei, var. iluziune s.f. / cf. lat. illusio, fr. illusion].
ILUZIÚNE s.f. v. iluzie.
IL├ÜZIE s. f. 1. aparen╚Ť─â ├«n╚Öel─âtoare datorit─â perceperii deformate a realit─â╚Ťii. 2. (fig.) speran╚Ť─â ne├«ntemeiat─â; am─âgire. ÔŚŐ a(-╚Öi) face iluzii = a n─âd─âjdui lucruri de nerealizat; a-╚Öi pierde iluziile = a r─âm├óne decep╚Ťionat din cauza nerealiz─ârii unor speran╚Ťe. (< fr. illusion, lat. illusio)
il├║zie (il├║zii), s. f. ÔÇô ├Änchipuire, am─âgire, himer─â. ÔÇô Var. iluziune. Lat. illusio (sec. XIX). ÔÇô Var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s. m. (scamator); iluzionism, s. m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (am─âgitor, himeric), din lat. illusorius.
IL├ÜZIE ~i f. 1) Percepere fals─â, denaturat─â a unui obiect, determinat─â de unele st─âri psihice sau nervoase. ÔŚŐ ~ optic─â percepere vizual─â denaturat─â a unor obiecte sau figuri din realitate, datorit─â particularit─â╚Ťilor de formare a imaginilor pe retin─â. 2) Aparen╚Ť─â neadecvat─â, ireal─â. ~ de prospe╚Ťime. 3) fig. Idee cu caracter seduc─âtor, ├«n╚Öel─âtor; speran╚Ť─â ne├«ntemeiat─â; am─âgire; ├«n╚Öelare. ÔŚŐ A-╚Öi face ~i a spera lucruri irealizabile. [G.-D. iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, lat. illusio, ~onis[1]
iluziune f. 1. aparen╚Ť─â ├«n╚Öel─âtoare, eroarea sim╚Ťurilor sau a spiritului ce face s─â vaz─â lucrurile altmintrelea de cum sunt; 2. fig. cuget─âri himerice: a se nutri cu iluziuni.
*iluzi├║ne f. (lat. ill├║sio, -├│nis, d. ill├║dere, a ├«n╚Öela, a am─âgi, d. ludus, glum─â. V. aluziune). Aparen╚Ť─â ├«n╚Öel─âtoare: a produce iluziunea omulu─ş onest. Cugetare himeric─â: a te nutri cu iluziun─ş. ÔÇô ╚śi -├║zie.
ILUZIE s. 1. (MED.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. fantezie, himeră, închipuire, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.) 3. închipuire, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decît o ~.) 4. amăgire, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (Asta e o simplă ~.)
A FACE O ALUZIE a arunca pastila, a-i bate (cuiva) pontul, a da un bobârnac.

Iluzie dex online | sinonim

Iluzie definitie

Intrare: iluzie
iluziune
iluzie substantiv feminin
  • silabisire: -zi-e