ILÓT, iloți, s. m. 1. (În vechea Spartă) Sclav aparținînd statului și dat proprietarilor de pămînt pentru muncile agricole. ♦ Fig. Persoană exploatată, asuprită. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe iloții pămîntului. PAS, L. I 38. Acest buget este produs de obolul săracului, acelui sărman asuprit și nenorocit pe care cad toate sarcinile!... acelui ilot ce geme de secoli. ALECSANDRI, T. I 234. 2. (Rar) Om degradat, decăzut. Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții. EMINESCU, O. I 150.