*ilót m. (vgr. Eílos, Eílotos și Eilótes, Eilótu, locuitor din orașu ῾Élos, Helos, în Laconia; lat. Helótes și Ilótae pl. Iloțiĭ aŭ fost redușĭ de Spartanĭ în cea maĭ neagră sclavie. Pe timpu războaĭelor contra Perșilor eĭ eraŭ vre-o 32,000). Sclav la vechiĭ Spartanĭ. Fig. Paria, om ajuns în mare mizerie și respins de societate.