Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru ilarie

ILÁRIE s. v. chefal.
ilarie s. v. CHEFAL.
CHENDI, Ilarie (1872-1913, n. Dîrlos, jud. Sibiu), critic literar român. Cronici, articole și foiletoane consacrate în special literaturii tradiționaliste („Fragmente”, „Impresii”); editor al operei lui M. Eminescu și I. Creangă.
ILARIE lat. Hilarius, gr. Iλάριος < ἱλαρός „vesel” 1. Cu afer.: Larie (16 A IV 31; Isp I1); Lare; Lar Nistor (Ard); Larca (17 Al 141). 2. Ilaris, în text latin, (11 – 13 C I 25). 3. Ileroe b. Bz. (17 B III 553). 4. + Sinde (Axente): Sindilar, mold. (RI VIII 119); -u, I. (MO 16 mart 944). 5. Cont. cu apel. șindilă: Șindilar, Ion (Șchei I); Șindelari Varnava mon. buc. (Suceava 183).

Ilarie dex online | sinonim

Ilarie definitie

Intrare: ilarie
ilarie
Intrare: Ilarie
Ilarie