Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ignoran╚Ť─â

IGNOR├üN╚Ü─é s. f. 1. Lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe (elementare), de ├«nv─â╚Ť─âtur─â; incultur─â. 2. (├Änv.) Faptul de a ignora, de a nu ╚Öti ceva. ÔÇô Din fr. ignorance.
IGNOR├üN╚Ü─é s. f. 1. Lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe (elementare), de ├«nv─â╚Ť─âtur─â; incultur─â. 2. (├Änv.) Faptul de a ignora, de a nu ╚Öti ceva. ÔÇô Din fr. ignorance.
IGNOR├üN╚Ü─é s. f. 1. Lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe (elementare), de ├«nv─â╚Ť─âtur─â; ne╚Ötiin╚Ť─â. Partidul nostru desf─â╚Öoar─â o ampl─â revolu╚Ťie cultural─â la sate, pentru a sf─âr├«ma lespedea ignoran╚Ťei ╚Öi inculturii sub care regimul burghezo-mo╚Öieresc strivea ├«n trecut ╚Ť─âr─ânimea noastr─â muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 1/1. S─â v─â cur─â╚Ťi╚Ťi de lepra ignoran╚Ťei ╚Öi a tr├«nd─âviei. CREANG─é, A. 136. 2. (├Änvechit) Faptul de a ignora, de a nu ╚Öti, necunoa╚Ötere a situa╚Ťiei. ├Än tot timpul acesta, Soleiman-pa╚Öa era ├«n cea mai mare ignoran╚Ť─â despre cele ce se petreceau la Poart─â. GHICA, A. 33.
ignor├ín╚Ť─â (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignor├ín╚Ťei
ignor├ín╚Ť─â s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignor├ín╚Ťei
IGNORÁNȚĂ s. v. incultură.
Ignoran╚Ť─â Ôëá erudi╚Ťie
IGNOR├üN╚Ü─é s.f. Lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe, de ├«nv─â╚Ť─âtur─â; incultur─â. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance].
IGNOR├üN╚Ü─é s. f. lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe, de ├«nv─â╚Ť─âtur─â; incultur─â. (< fr. ignorance, lat. ignorantia)
IGNOR├üN╚Ü─é f. 1) Stare de ignorant; lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe sau de practic─â ├«ntr-un anumit domeniu; incompeten╚Ť─â; ne╚Ötiin╚Ť─â. 2) Lips─â de instruire ╚Öi de cultur─â general─â; incultur─â. [G.-D. ignoran╚Ťei] /<fr. ignorance, lat. ignorantia
ignoran╚Ť─â f. ne╚Ötiin╚Ť─â (de carte).
*ignor├ín╚Ť─â f., pl. e (lat. ignorantia). Ne╚Ötiin╚Ť─â.
IGNORAN╚Ü─é s. incultur─â, nepricepere, ne╚Ötiin╚Ť─â, (livr.) agramatism, (├«nv.) prost─âticie, prostie, prostime. (E de-o ~ cras─â.)
IGNORAN╚Ü─é. Subst. Ignoran╚Ť─â, incultur─â, ne╚Ötiin╚Ť─â, necunoa╚Ötere, ne╚Ötiin╚Ť─â de carte, (├«ntuneric (fig.); analfabetism, agramatism; ├«napoiere, primitivism, primitivitate, s─âlb─âticie; obscurantism. Nepricepere, lips─â de preg─âtire, nepreg─âtire, incompeten╚Ť─â, incapacitate; obtuzitate, obtuziune (rar); prostie, neghiobie. Ignorant, incult, analfabet (fig.), ne╚Ötiutor de carte, ne╚Ötiutor, agramat, semidoct, profan, ageamiu (fam.); obscurantist, retrograd, prost, prost─ânac, neghiob; tont, tolomac. Adj. Ignorant, incult, ne╚Ötiutor, analfabet, agramat, neinstruit, necultivat, nepreg─âtit, neinformat; profan, neini╚Ťiat, semidoct, ageamiu (fam.); primitiv, necivilizat, ├«napoiat, obtuz, m─ârginit (fig.), limitat (fig.); retrograd, obscurantist. Nepriceput, incompetent, incapabil. Redus, prost, neghiob, nerod, tont, tolomac, cap p─âtrat, b├«t─â cu ochi. Vb. A fi ignorant (incult, analfabet); a nu ╚Öti nimic; a fi prost, a nu ╚Öti carte; a fi un prost ╚Öi jum─âtate, a fi prost ca b├«ta (ca oaia, ca noaptea), a fi str├«mt (├«ngust) la minte, a avea minte de vrabie (de g─âin─â), a avea ochelari de cai, a nu ╚Öti s─â ├«ncurce dou─â paie. A c─âdea ├«n ignoran╚Ť─â (obscurantism), a se s─âlb─âtici. Adv. Din ignoran╚Ť─â, din necunoa╚Ötere, din ne╚Ötiin╚Ť─â; proste╚Öte, neghiobe╚Öte. V. impolite╚Ťe, nepricepere, prostie.
ES IST NICHTS SCHRECKLICHER, ALS EINE T├äTIGE UNWISSENHEIT (germ.) nimic nu este mai ├«nsp─âim├ónt─âtor ca ignoran╚Ťa activ─â ÔÇô Goethe, ÔÇ×Maximen und ReflexionenÔÇŁ.

Ignoran╚Ť─â dex online | sinonim

Ignoran╚Ť─â definitie

Intrare: ignoran╚Ť─â
ignoran╚Ť─â substantiv feminin
  • silabisire: i-