ignéu adj. m., pl. ignéi; f. sg. și pl. ignée

ignéu adj. m., pl. ignéi; f. sg. și pl. ignée

ignéu, ignée, adj. (înv.) 1. de natura focului. 2. produs de foc.

igneu a. 1. de natura focului: meteor igneu; 2. produs de foc: teren de formațiune ignee.

*ignéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (lat. igneus, d. ignis, foc). Aprins, arzător: vulcanu arunca materiĭ ignee. Produs pin foc: lava e o stîncă ignee.