ignar definitie

9 definiții pentru ignar

IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare.
IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare.
!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre
ignár adj. m. (sil. mf. i-), pl. ignári; f. sg. ignáră, pl. ignáre
IGNÁR adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu.
IGNÁR, -Ă adj. (Rar) Ignorant; incult. [Cf. fr. ignare, lat. ignarus].
IGNÁR, -Ă adj. ignorant; incult. (< fr. ignare, lat. ignarus)
IGNÁR ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; ignorant; incompetent; necompetent; neștiutor. /<fr. ignare
ignar adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂȚAT. PROST. SIMPLU.

ignar dex

Intrare: ignar
ignar adjectiv
  • silabisire: i-