IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare.

IGNÁR, -Ă, ignari, -e, adj. (Livr.) Incult, ignorant. – Din fr. ignare.

!ignár (livr.) (ig-nar/i-gnar) adj. m., pl. ignári; f. ignáră, pl. ignáre

ignár adj. m. (sil. mf. i-), pl. ignári; f. sg. ignáră, pl. ignáre

IGNÁR adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu.

IGNÁR, -Ă adj. (Rar) Ignorant; incult. [Cf. fr. ignare, lat. ignarus].

IGNÁR, -Ă adj. ignorant; incult. (< fr. ignare, lat. ignarus)

IGNÁR ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care vădește lipsă de cunoștințe sau de practică într-un anumit domeniu; ignorant; incompetent; necompetent; neștiutor. /<fr. ignare

ignar adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂȚAT. PROST. SIMPLU.