iglu definitie

7 definiții pentru iglu

IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou.
IGLÚ, igluuri, s. n. Colibă făcută din blocuri de gheață sau zăpadă, construită de eschimoși în regiunile polare. – Din fr. iglou.
iglú (i-glu) s. n., art. iglúul; pl. iglúuri
iglú s. n. (sil. -glu), art. iglúul; pl. iglúuri
IGLÚ s.n. Colibă făcută din gheață și din zăpadă, care se întâlnește în ținuturile polare. ♦ Adăpost în formă de cupolă, construit din blocuri de zăpadă suprapuse. [Var. iglou s.n. / < fr. igloo < cuv. eschimos].
IGLÚ s. n. colibă din gheață și zăpadă, în ținuturile polare. (< fr., engl. igloo)
ÍGLU (< fr.; cuv. eschimos) s. n. Locuință de plan circular făcută din blocuri de gheață și zăpadă, caracteristică eschimoșilor din regiunile polare, care acoperă, uneori, o structură portantă din oase de balenă și ai cărei pereți interiori sunt, câteodată, căptușiți cu piei. Aerisirea și evacuarea fumului se face printr-o deschizătură aflată în partea de sus a i. În i. se intră printr-un coridor scund și lung.

iglu dex

Intrare: iglu
iglu substantiv neutru
  • silabisire: -glu